Egalitatea – o altă himeră

0
42
Câinele şi căţelul. Fabulă. Căţelul Samurache vrea să fie egalul lui Samson, dulăul. Cum să fie ditamai dulăul egalul unui prăpădit de căţel? Refuz categoric. „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”, conchide dulăul Samson.
Precum în lumea animală, speţa umană promovează într-un mod evident un tip de egalitate similar celei din lumea animalelor: egalitate cu leii, dar nu şi cu căţeii. 
Dacă ignorăm învăţătura creştină, unde Iisus i-a învăţat pe oameni că Dumnezeu i-a făcut să fie egali, vom constata că omenirea nu s-a prea înghesuit spre ideea de egalitate. Ierarhiile erau bine stabilite şi a trece dintr-o castă în alta, oriunde în această lume, presupunea o aventură care, de cele mai multe ori, sfârşea într-un eşec garantat. Într-un alt registru, diferit de cel creştin, primele încercări mai consistente de a aduce egalitatea în discuţie s-au întâmplat în perioada iluminismului francez. 

O tentativă de concretizare a ideii de egalitate s-a petrecut în perioada revoluţiei franceze din 1789 sub deviza (împrumutată de la francmasoni): libertate, egalitate, fraternitate! Trei concepte pe care omenirea le-a vehiculat cu obstinaţie de-atunci încoace, s-a străduit să le impună şi a şi reuşit, pe ici, pe colo, dar nu în punctele esenţiale. 
Pentru că este imposibil ca oamenii să fie egali, fiindcă unii pornesc de la naştere cu handicap, Dumnezeu i-a hărăzit pe unii cu toate darurile, iar pe alţii se pare că i-a uitat la împărţirea darurilor. Probabil, sau poate sigur, dacă ne raportăm la dreptatea divină, până la urmă există o lege a compensaţiei. Dacă nu aici, dincolo, cu condiţia să credem că există un dincolo. A se vedea parabola cu bogatul şi săracul Lazăr. 
Cert este că, din start, unii pornesc cu avantaje: inteligenţă, frumuseţe, bogăţie, oportunităţi şi, nu în ultimul rând, noroc. Iar alţii, cu antonimele celor enumerate mai sus. Această inechitate, pe care nimeni nu o poate contesta, se perpetuează uneori de-a lungul unei vieţi întregi. 
Lăudabil este că speţa umană încearcă să echilibreze, pe cât posibil, această inechitate şi inventează tot felul de concepte care, de multe ori, rămân pe hârtie. Pentru că, aşa după cum spuneam, atât din start, cât şi pe parcursul vieţii, trăim într-o lume evident a inegalităţii. Fiindcă există săraci şi bogaţi. Poate contesta cineva această inegalitate? Pentru că există inteligenţi şi proşti. Este aceasta o evidenţă? Este! Pentru că unii se nasc în Somalia, iar alţii în SUA, să zicem. Pot fi egale aceste fiinţe umane? Unii dintre cei din Somalia nici nu ajung să trăiască, darmite să aibă o şansă în viaţă. Ei n-au nici măcar şansa existenţei. 
Exemplele de inegalităţi sunt cu miile, iar cei care vor să ne amăgească cu egalitatea, fie ea egalitatea de şanse, cultivă în mod evident o realitate irealizabilă. Pentru că niciodată omenirea nu va putea pune în practică ideea de egalitate. 
Şi atunci de ce cultivă unii cu încăpăţânare o idee imposibilă? Crede cineva că egalitatea – precum libertatea sau democraţia – se înscrie în zona idealurilor pe care şi le propune omenirea? Nici vorbă! Egalitatea nu poate fi nici măcar un ideal. Egalitatea este, însă, un alt drog pe care îl consumă cei umiliţi şi obidiţi, iar rezultatul se concretizează în iluziile pe care le generează orice drog. În cazul în speţă, cu iluzia că odată şi odată vor ajunge egalii celor puternici şi favorizaţi de soartă. Ce a fost, bunăoară, votul universal decât iluzia că toţi putem hotărî soarta lumii în mod egal? O hotărâm? Este evident că nu. 
Ni se serveşte din când în când câte o porţie de drog în numele unor concepte care se ascund sub masca unor idealuri generoase. Nişte idealuri care niciodată nu vor deveni realitate. Egalitatea este unul dintre acestea. 
Pentru detalii, citiţi Eclesiastul!
Ioan Iercan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here